Transformarea medicului Florin Bălănică este una care depășește cifrele, deși acestea sunt impresionante: a slăbit 104 kilograme în doar opt luni, pornind de la o greutate de 204 kilograme. Din propria experiență, el a dezvoltat o metodă medicală care nu se concentrează pe o dietă anume, ci pe cauzele profunde ale creșterii în greutate, de la cele emoționale și hormonale la cele legate de microbiotă.
Povestea sa personală oferă un context important pentru înțelegerea obezității, o problemă cu care se confruntă peste 70% dintre adulții din România. Potrivit datelor din sursă, 25% dintre copiii evaluați pe litoralul românesc au probleme de greutate. Pentru medic, punctul de cotitură nu a fost un calcul caloric, ci un vis care l-a marcat profund.
Declicul care a schimbat totul
Dr. Florin Bălănică povestește că motivația sa inițială era legată de carieră, uitând de propria sănătate. „Niciun om nu este vinovat pentru că se îngrașă, dar fiecare este responsabil. Eram motivat de muncă, de dezvoltare profesională și uitasem de mine. După 130-140 kg, nici nu-ți mai dai seama”, mărturisește el. Momentul decisiv a venit într-o dimineață. „Declicul meu a fost un vis: m-am trezit într-o dimineață cu ideea că cei patru copii pe care mi-i doream vor trăi fără mine. Din acel moment, timp de 8 luni, nimeni nu m-a mai putut opri. Am slăbit 104 kg.”
Metoda sa, bazată pe psihonutriție, pleacă de la o premisă fundamentală: creierul nu interpretează slăbitul ca pe un succes, ci ca pe un pericol. „Pentru creierul uman, «scăderea în greutate» este un nonsens. Creierul e programat pentru supraviețuire și percepe pierderea resurselor ca pe un pericol. De aceea, prin metoda mea nu ne repezim la farfurie. Căutăm mai întâi cauza, care adesea este emoțională, hormonală sau legată de microbiotă”, explică medicul.
De ce nu funcționează doar voința
Psihonutriția este o abordare multidisciplinară care combină medicina, nutriția și psihologia, mutând atenția de pe vinovăția persoanei pe mecanismele reale care o blochează. Atena Stoica, psihoterapeută și psihonutriționistă, subliniază că Organizația Mondială a Sănătății clasifică obezitatea drept o boală complexă. „Obezitatea este clasificată ca o boală cronică, recidivantă și multifactorială, ceea ce înseamnă că nu este determinată de un singur factor și, implicit, nu poate fi tratată printr-o singură intervenție. […] În managementul obezității, adevăratul «Sfânt Graal» nu este pierderea în greutate, ci sustenabilitatea acesteia.”
Unul dintre mecanismele frecvent întâlnite este „foamea de reglare”. Potrivit Atenei Stoica, în condiții de stres cronic, organismul rămâne într-o stare de alertă, iar mâncarea ultraprocesată devine un calmant pentru sistemul nervos, nu un răspuns la foamea fizică. Astfel, dorința de a mânca seara, după o zi obositoare, nu este o problemă de voință, ci un blocaj al autoreglării. La acest mecanism se adaugă și stigmatizarea legată de greutate, care alimentează un cerc vicios: judecata externă este internalizată, generând rușine, iar presiunea este descărcată tot prin mâncare. Dr. Sorina Ispas, medic diabetolog, a trecut printr-o experiență similară, slăbind 20 de kilograme după ce a conștientizat că mânca pe fond de stres.
Medicația modernă, un instrument, nu o soluție magică
Terapia injectabilă hormonală, cum ar fi agoniștii GLP-1, este un subiect intens discutat, însă specialiștii avertizează că nu reprezintă o soluție de sine stătătoare. Conform Lyla, Atena Stoica o descrie ca pe o „fereastră terapeutică”, utilă pentru că reduce apetitul biologic și zgomotul mental legat de mâncare („food noise”), dar nu produce schimbarea comportamentală necesară pentru a menține rezultatele pe termen lung.
Dr. Florin Bălănică întărește această idee: „Terapia injectabilă nu te face să slăbești în sine, ci îți schimbă relația cu mâncarea, iar scăderea în greutate este doar consecința”. El avertizează că, fără investigații medicale preliminare și un plan alimentar adaptat, riscurile pot fi uriașe. Efectele adverse menționate variază de la greață și tulburări de tranzit la patologii pancreatice acute sau afectări ale glandelor suprarenale și paratiroidelor.
Mesajul final este unul de înțelegere și echilibru. Eșecurile repetate în procesul de slăbire nu indică o lipsă de voință, ci, mai degrabă, o luptă complexă între stres, biologie și oboseală. O schimbare durabilă necesită o abordare integrată, în care medicina, nutriția și psihologia lucrează împreună.
