Oamenii care plătesc câteva sute de dolari pentru un test de vârstă biologică primesc un rezultat care, luat izolat, spune deocamdată puține lucruri utile pentru îngrijirea sănătății. Numărul poate sugera cât de îmbătrânit este organismul, dar nu identifică problema medicală care ar trebui tratată.
Testele au fost concepute pentru cercetare, însă companiile din domeniul longevității le vând tot mai mult și consumatorilor, potrivit Channelnewsasia, care preia un articol semnat de Dana G Smith și publicat inițial în The New York Times. Promisiunea lor este să compare profilul biologic obținut din sânge cu cel întâlnit la diferite vârste.
Pentru prevenție, Dr Mohammad Arfan Ikram, profesor de epidemiologie la Erasmus Medical Center din Rotterdam, în Țările de Jos, preferă analizele obișnuite pentru colesterol și glucoză. Acestea oferă, în opinia sa, o imagine mai utilă și identifică aspecte asupra cărora medicul poate interveni direct.
Rezerva lui față de testele comerciale privește tocmai distanța dintre scor și o decizie medicală: o vârstă biologică mai mare nu explică ce funcționează prost în organism și nici cum poate fi corectată problema. În comparația sa cu o mașină, kilometrajul nu spune dacă prima defecțiune va apărea la frâne, motor sau ambreiaj.
„Nu cred că oamenii ar trebui să acorde prea multă importanță numărului pe care îl primesc”, afirmă, în traducere, Morgan Levine, dezvoltatoarea PhenoAge, în articolul publicat inițial în The New York Times.
Levine explică de ce aceeași persoană poate primi răspunsuri diferite de la teste diferite. Fiecare urmărește aspecte ușor diferite, iar datele folosite pentru stabilirea profilului mediu al unei vârste provin din populații diferite.
Și condițiile din apropierea recoltării par să conteze. Dr Albert Higgins-Chen, profesor asistent de psihiatrie și patologie la Yale School of Medicine, indică trei factori care pot influența rezultatul: ora testării, momentul ultimei mese și calitatea somnului din noaptea precedentă. El precizează că această sensibilitate nu este specifică doar testelor de vârstă biologică.
Generațiile de teste măsoară lucruri diferite
Cele mai cunoscute metode urmăresc metilarea materialului genetic, adică modificări care influențează activarea sau dezactivarea genelor. Descoperirea unor modificări care apar în mod previzibil odată cu vârsta i-a permis geneticianului Steve Horvath să dezvolte, în 2013, ceasul care îi poartă numele, considerat pe scară largă primul test de vârstă biologică.
De atunci au apărut trei generații, cu obiective distincte:
Prima generație, care include ceasul Horvath, estimează vârsta pornind de la profilul de metilare. Rezultatul indică, de exemplu, asemănarea cu profilul unei persoane de 20 sau de 40 de ani.
A doua generație, din care fac parte PhenoAge și GrimAge, a apărut aproximativ cinci ani mai târziu. Aceste teste urmăresc modificări asociate riscului relativ de deces și îl exprimă ca vârstă: un risc asemănător celui întâlnit, în medie, la 50 sau la 70 de ani.
A treia generație măsoară viteza îmbătrânirii. Un exemplu este DunedinPACE, apărut în 2022.
Distincția poate fi înțeleasă prin două instrumente ale unei mașini: primele două generații seamănă cu un kilometraj, care arată cât s-a acumulat, iar a treia cu un vitezometru, care indică ritmul.
Dr Luigi Ferrucci explică interpretarea generală: când vârsta biologică o depășește pe cea cronologică, riscul unor probleme de sănătate este mai mare.
Daniel Belsky, profesor asociat de epidemiologie la Columbia University Mailman School of Public Health și dezvoltator al DunedinPACE, atribuie primei generații meritul de a fi făcut cunoscut domeniul. Pentru estimarea sănătății pe termen lung, spune el, generațiile a doua și a treia s-au dovedit însă mai informative.
Aceste metode mai noi par și mai sensibile la comportamente și tratamente. Raghav Sehgal, cercetător principal la Marcus Institute for Aging Research, afiliat Harvard Medical School, a comparat 16 teste într-un studiu. Cele din ultimele două generații aveau o probabilitate mai mare să înregistreze schimbări după intervenții precum diete sau medicamente. Modificarea scorului nu dovedește însă că intervenția prelungește viața.
O altă limită ține de celulele analizate. Atunci când materialul genetic este extras din sânge, testarea privește globulele albe, explică Tony Wyss-Coray, profesor de neurologie și științe neurologice la Stanford University. Ea nu surprinde direct schimbările din neuronii creierului ori din celulele ficatului și pancreasului.
Pentru a obține informații despre mai multe țesuturi, Wyss-Coray și alți cercetători studiază în sânge mii de proteine eliberate de acestea. Abordarea permite evaluarea mai multor tipuri de celule sau organe, în locul unei estimări pentru întregul organism pornite numai de la globulele albe.
Unii specialiști consideră că identificarea organului care ar putea dezvolta primul probleme ar fi mai utilă medical decât reducerea sănătății întregului corp la un număr. Testarea proteinelor este însă mai scumpă și nu este disponibilă pe scară largă publicului. Wyss-Coray este cofondatorul unei companii care urmărește să comercializeze un asemenea test în următorul an sau în următorii doi ani.
În cercetare, utilitatea acestor instrumente este mai clară atunci când sunt analizate volume mari de date. Ele sunt folosite, de exemplu, pentru a cuantifica felul în care sarcina sau pierderea unei persoane apropiate se asociază cu sănătatea.
În studiile clinice, ceasurile biologice permit urmărirea unor schimbări într-un interval scurt. Cercetătorii nu trebuie astfel să aștepte decenii pentru un prim indiciu despre efectul unei intervenții asupra îmbătrânirii. Metoda a fost folosită deja atât într-un studiu despre suplimente obișnuite, cât și într-unul despre posibilele beneficii ale restricției calorice pentru longevitate.
Rezultatele cer totuși prudență. În studiul cu suplimente, unele ceasuri au indicat o încetinire semnificativă a îmbătrânirii, fără modificări ale unor indicatori precum tensiunea arterială. Belsky, care a participat la cercetare, a avansat ipoteza că testele ar putea detecta schimbări subtile, apărute înaintea semnelor de boală mai bine cunoscute.
O altă posibilitate discutată de specialiști este ca testele să urmărească trăsături asociate îmbătrânirii a căror modificare nu aduce un beneficiu medical important. Exemplul lor este cel al părului cărunt și al ridurilor: înlăturarea acestor semne nu face organismul mai tânăr sau mai sănătos.
Unii dintre experții consultați văd un viitor în care testarea repetată ar putea semnala devreme deteriorarea sănătății. „Cred că testele de vârstă biologică sunt tărâmul făgăduinței pentru medicina preventivă”, afirmă Sehgal, în traducere, în articolul publicat inițial în The New York Times. El adaugă imediat o rezervă: „Dar încă nu am ajuns acolo”.
Higgins-Chen vede o posibilă utilizare și în prezent: alegerea unui singur test și repetarea lui periodică, pentru urmărirea scorului în timp sau după începerea unui medicament ori a unei noi rutine de sănătate.
„Îmbătrânirea este un proces longitudinal care se desfășoară pe perioade foarte lungi de timp”, explică Higgins-Chen, în traducere, în același articol. În opinia sa, beneficiul potențial este observarea momentului și a felului în care sănătatea se schimbă de-a lungul anilor.
Levine a dezvoltat PhenoAge în timpul cercetării postdoctorale la UCLA. Ea pregătește lansarea unei companii de biotehnologie bazate pe inteligență artificială și a dezvoltat și licențiat un alt test de vârstă biologică împreună cu Sehgal și Higgins-Chen.
În aprecierea ei, scorurile oferă cel mult o orientare generală: persoanele care obțin de obicei valori mai mici sunt probabil mai sănătoase decât cele cu valori constant mari. Mișcarea, alimentația echilibrată și absența fumatului sunt comportamente pe care Levine le asociază cu probabilitatea unui scor mai mic, dar și cu o stare de sănătate despre care oamenii au adesea deja o idee.
