Un nou studiu global arată că educația, de una singură, nu garantează egalitatea de șanse pe piața muncii. În țările în care ierarhiile sunt rigide, iar rolurile tradiționale de gen sunt puternic înrădăcinate, diferențele economice dintre femei și bărbați continuă să existe chiar și atunci când nivelul de pregătire academică este ridicat.
Cercetarea a fost publicată în revista Applied Economics Letters și a analizat date din 144 de țări. Autorii, Muge Yayla de la University of Texas at San Antonio și A. Melih Kullu de la Florida Southern College, au urmărit legătura dintre educație și participarea economică a femeilor. Pentru analiză, ei au folosit indicatori furnizați de Forumul Economic Mondial, împreună cu un model cunoscut de evaluare a valorilor culturale.
Una dintre concluziile principale privește „distanța față de putere”, adică măsura în care o societate consideră normal ca puterea să fie distribuită inegal și acceptă ierarhii stricte. În statele unde acest indicator are valori ridicate, beneficiile studiilor superioare se reduc considerabil pentru femei. Participarea lor economică nu mai avansează în același ritm cu nivelul de școlarizare, iar diferențele față de bărbați rămân semnificative. Potrivit Revistaioana, efectul este și mai puternic în culturile care susțin intens rolurile tradiționale de gen, în timp ce în societățile orientate spre cooperare și egalitate socială aceste bariere sunt mult mai slabe.
Concluziile la nivel global sunt completate de observațiile formulate de Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat. Ea arată că mediul social influențează direct șansele de dezvoltare ale fiecărei persoane și că discuția depășește cu mult un simplu interviu de angajare. Potrivit acesteia, mesajele repetate de-a lungul deceniilor modelează percepția colectivă despre performanță și potențial.
„Dacă o societate transmite, generații la rând, că femeia este în primul rând responsabilă pentru familie, iar bărbatul pentru carieră, aceste mesaje devin parte din felul în care interpretăm competența, leadershipul sau disponibilitatea profesională, chiar și atunci când nu suntem conștienți de acest lucru.” În acest context, îndoielile legate de echilibrul dintre familie și profesie apar mai des în cazul femeilor, iar repetarea acestor presupuneri poate afecta atât șansele reale de promovare, cât și încrederea în propriile capacități profesionale și de leadership.
Presiunea nu se oprește la accesul mai dificil în funcțiile de conducere. Multe femei ajung să își consume resursele încercând să își justifice constant locul și competența într-un mediu de lucru marcat de așteptări inegale. „Există o oboseală despre care vorbim prea puțin. Acest efort de a demonstra constant nivelul de pregătire consumă resurse care ar putea fi valorificate mult mai constructiv.” Din această tensiune apare adesea nevoia de a livra rezultate impecabile, alimentată de teama că o greșeală va fi judecată mult mai sever.
Specialiștii spun că depășirea acestor bariere începe cu recunoașterea situațiilor repetitive din organizații: felul în care este acordată încrederea, întrebările despre viața personală sau momentele în care se cer dovezi suplimentare de competență. Responsabilitatea principală revine însă companiilor, care trebuie să construiască procese de recrutare și promovare bazate pe criterii transparente, separate de presupuneri legate de gen, vârstă sau roluri familiale. Datele din cele 144 de state analizate arată clar că diplomele universitare nu pot schimba singure structurile tradiționaliste de putere.
