Creșterea economică din București-Ilfov nu descrie automat bunăstarea locuitorilor, avertizează analistul economic Adrian Negrescu. El estimează că numai 1,2-1,3 milioane dintre cei peste 5 milioane de salariați ai României încasează lunar mai mult de 1.000 euro net.
Datele Eurostat prezentate de Ziare.com compară economiile regionale din 2024 cu cele din 2019. București-Ilfov a avansat, în timp ce Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia au încheiat intervalul cu o activitate economică mai redusă decât la început.
Indicatorul economic măsoară producția, nu salariul încasat
Comparația urmărește produsul intern brut (PIB) real: evoluția producției economice din care a fost înlăturat efectul schimbării prețurilor. Procentele nu reprezintă modificarea salariilor sau a banilor aflați la dispoziția gospodăriilor.
În interviul acordat Ziare.com, Negrescu explică faptul că avansul regiunii capitalei reflectă activitatea economică de acolo. În opinia sa, inclusiv indicatorul pe locuitor poate ascunde distanța dintre veniturile mari și cele mici.
Analistul leagă accentuarea sărăciei din ultimii ani de inflația pe care o descrie drept cea mai ridicată din Uniunea Europeană (UE). Pentru majoritatea populației, apreciază el, puterea de cumpărare nu a înregistrat progrese semnificative, iar salariile rămân mici.
București-Ilfov ocupă locul al treilea la creștere economică
Analiza publicată joi, 22 octombrie 2026, acoperă, potrivit Ziaru Atac, 244 de regiuni europene pentru care sunt disponibile date. Reperul este 2019, anul anterior pandemiei, iar cifrele provin din anuarul regional Eurostat, ediția 2026. Comparația folosește al doilea nivel al clasificării statistice europene a regiunilor.
La nivelul întregii Uniuni Europene, avansul economic din intervalul analizat a fost de 5,6%. Cele mai mari cinci creșteri au fost:
- Eastern and Midland, Irlanda, regiune care cuprinde Dublin: 38%.
- Northern and Western, Irlanda: 36,4%.
- București-Ilfov: 33%.
- Malta: 32,9%.
- Mayotte, regiune franceză: 32,1%.
La celălalt capăt al clasamentului, numai cinci regiuni au avut contracții economice de două cifre. Două dintre ele sunt în România:
- Yugoiztochen, Bulgaria: scădere de 20,5%.
- Dytiki Makedonia, Grecia: scădere de 18%.
- Groningen, Țările de Jos: scădere de 14%.
- Sud-Muntenia: scădere de 13,5%, a patra ca amploare.
- Sud-Vest Oltenia: scădere de 11,3%, a cincea ca amploare.
Între ritmurile înregistrate de regiunea capitalei și Sud-Muntenia sunt 46,5 puncte procentuale. Această distanță privește evoluția economiilor în cei cinci ani, nu diferența dintre salariile locuitorilor.
În total, 197 de regiuni au depășit nivelul economic din 2019, iar 46 au rămas sub el. Ciudad de Ceuta, din Spania, a stagnat. Dintre regiunile care cuprind capitalele statelor membre, singura cu recul a fost Helsinki-Uusimaa, în Finlanda: minus 1,9%.
Investițiile și oamenii se concentrează în marile orașe
Negrescu pune dezechilibrul dezvoltării pe seama absenței unei strategii a statului. Despre deplasarea activității economice către marile centre urbane, a explicat: „Datele Eurostat confirmă enclavizarea economică a României, care se accentuează de la un an la altul, o focalizare a investițiilor, a investitorilor și a forței de muncă în zona marilor orașe. De asemenea, se observă clar o migrație semnificativă a capitalului și a oamenilor dinspre localitățile mai mici, acolo unde oportunitățile de business, oportunitățile de angajare și oportunitățile în a avea o viață mai bună se reduc pe zi ce trece”.
El numește București-Ilfov: „un fel de bulă economică”, care exprimă interesul investitorilor pentru o piață mare, cu potențial de creștere. În același timp, analistul critică: „abandonul economic și social pe care România îl practică cu cinism în cazul unor zone din ce în ce mai largi ale țării”.
Responsabilitatea pentru distribuția investițiilor revine, în evaluarea sa, atât investitorilor, cât și autorităților. Acestora din urmă le reproșează lipsa unor proiecte care să ofere avantaje fiscale, să dezvolte parcuri industriale și să încurajeze deschiderea afacerilor dincolo de marile aglomerări urbane.
România a trecut de 1.400 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, însă accesul rutier mai bun nu a fost însoțit de o conectare economică a regiunilor. Pentru firmele dependente de transport și logistică, drumurile reprezintă o oportunitate, consideră Negrescu.
El apreciază însă că atragerea investițiilor presupune și facilități fiscale, colaborări între sectorul public și cel privat, precum și o strategie care să justifice asumarea riscurilor. În lipsa lor, anticipează că firmele vor continua să aleagă Bucureștiul, Clujul și celelalte orașe mari, unde găsesc infrastructura logistică și vânzările necesare.
Negrescu propune soluții fiscale pentru educație și sănătate
În privința salariilor, analistul se teme că lipsa unei strategii de stimulare a veniturilor influențează ritmul creșterii lor. Exemplul oferit de el privește un angajat remunerat cu 5.000 de lei net: angajatorul ar mai avea de achitat statului încă 4.200 și ceva de lei, reprezentând taxe și impozite.
Negrescu pledează pentru reducerea poverii fiscale asupra muncii și pentru deduceri care să lase oamenilor bani și pentru alte nevoi decât facturile. El propune identificarea unei soluții fiscale de decontare a cheltuielilor pentru școală, educație, sănătate și o viață activă.
