Antreprenorii, investitorii și companiile expuse în același timp la bursă, imobiliare și creditare se află printre cei mai vulnerabili în contextul avertismentelor lansate de Robert Kiyosaki, antreprenor, consultant și autor al cărții „Tată bogat, tată sărac”, și de Satyajit Das, fost bancher și consultant. Cei doi descriu o acumulare de riscuri care poate duce la o corecție sistemică, pe fondul evaluărilor excesive, al datoriei record și al unei noi frenezii investiționale în inteligența artificială.
Presiunea nu mai este concentrată într-un singur segment al pieței, ci se vede în toate marile clase de active. În sectorul imobiliar, evaluările depășesc cu până la 50% nivelurile justificate de venituri. Pe burse, activele se tranzacționează semnificativ peste mediile istorice. În același timp, datoria națională a SUA se apropie de 39,5 trilioane de dolari, iar datoria gospodăriilor americane a ajuns la un maxim istoric de 18,8 trilioane de dolari.
Acest tablou arată că orice înăsprire a condițiilor de finanțare ar afecta simultan atât bilanțurile publice, cât și pe cele private. Robert Kiyosaki rezumă riscul în termeni radicali: „Cea mai gravă prăbușire din istorie.” Într-o altă formulare, același autor afirmă: „Totul e o bulă.” Ideea centrală este că supraevaluarea nu mai poate fi izolată într-un singur sector.
Potrivit Financiarul, inclusiv investițiile în inteligența artificială au ajuns la o dimensiune care depășește reperele ultimelor două episoade speculative majore. Acestea sunt de aproximativ 17 ori mai mari decât în perioada bulei dot-com și de circa patru ori peste dimensiunea pieței ipotecare care a precedat criza din 2008.
Efectele se văd deja și în modul în care este alocat capitalul corporativ. Chiar și cele mai mari companii de tehnologie direcționează sume foarte mari către proiecte de AI, ceea ce reduce numerarul disponibil pentru dividende și răscumpărări de acțiuni. În economia reală, presiunea este vizibilă în consumul susținut prin credit. În SUA, 61% dintre deținătorii de carduri de credit își rostogolesc datoriile, iar mai mult de unul din trei a fost nevoit să sară peste mese în ultimul an din cauza presiunilor financiare.
Pentru companii, un asemenea context înseamnă risc de lichidări, restrângerea finanțării și comprimarea cererii. Satyajit Das concentrează această perspectivă într-o formulare care mută atenția de la un singur sector la întregul sistem: „Bula tuturor lucrurilor.” În trimestrele următoare, reperele urmărite rămân costul datoriei, susținerea evaluărilor prin venituri reale și ritmul în care capitalul continuă să fie absorbit de inteligența artificială.
