Leonardo Badea, Prim-viceguvernator BNR, arată că România a avut în ultimii aproape 20 de ani o evoluție paradoxală. Economia a înregistrat creșteri record ale PIB per capita în regiune, dar în același timp a acumulat dezechilibre macroeconomice care au dus la cronicizarea deficitelor gemene.
În 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, PIB-ul pe locuitor al României, calculat la paritatea puterii de cumpărare, era de aproximativ 10.800 de euro. În 2024, acesta a ajuns la circa 31.000 de euro, adică de aproape trei ori mai mult. În același interval, media europeană a urcat de la 24.700 la 39.700 de euro. România a avansat astfel de la 44% din media Uniunii în 2007 la aproximativ 79% în 2024. Chiar și așa, țara se află doar pe locul 18 din cele 27 de state membre, ceea ce arată că procesul de convergență nu s-a încheiat.
Potrivit lui Leonardo Badea, modelul care a susținut această evoluție își consumă resursele. Contextul global este diferit față de perioada de după criza financiară globală, când multe economii emergente din regiune beneficiau de spațiu fiscal generos, datorie publică redusă, dobânzi la minime istorice, costuri mici cu forța de muncă și finanțare internă activă pentru afaceri și investiții. În plus, fondurile europene și investițiile străine directe susțineau creșterea economică. Astăzi, spune el, datoria publică nu mai este la nivelurile de atunci, dobânzile nu mai sunt la minime istorice, inflația este alimentată de șocuri de ofertă, iar avantajul salariilor reduse s-a diminuat considerabil.
În analiza publicată de Jurnalulnational, acesta subliniază că, în actualul mediu economic, productivitatea a devenit o condiție esențială pentru creșterea economică. El notează că sectorul antreprenorial din România este matur, cu o vechime medie a firmelor de 16 ani, iar 86% dintre antreprenori sunt absolvenți de studii superioare. Aceste date indică experiență și un nivel important de educație, cu potențial de adaptare la schimbările rapide din economie.
Pe de altă parte, Leonardo Badea atrage atenția asupra unor vulnerabilități cunoscute. Prima este „paradoxul atomizării”. Conform statisticilor oficiale, 58,6% dintre IMM-uri funcționează sub forma proprietarului unic, iar numai 1,4% depășesc pragul de cinci asociați sau acționari. Nivelul redus al spiritului asociativ afectează direct competitivitatea, pentru că îngreunează obținerea economiilor de scală necesare într-o piață unică europeană foarte competitivă.
Fragmentarea afectează și accesul la finanțare. Pe segmentul companiilor nefinanciare, unde IMM-urile au pondere majoritară, rata creditelor neperformante trece de 5,6% și este în creștere față de anul precedent. Analizele prudențiale indică o evoluție îngrijorătoare inclusiv în zonele care au beneficiat de scheme de garantare de stat. Programele de sprijin au funcționat pe termen scurt, dar nu au rezolvat multe probleme de fond, iar acum apar deficiențe de solvabilitate la unii debitori.
Leonardo Badea mai arată că multe firme recurg la creditul furnizor sau la împrumuturi de la asociați, deoarece bilanțurile lor nu le permit accesul la credit bancar clasic. În același timp, IMM-urile se orientează mai mult către creditele în euro, pe fondul diferenței de dobândă. Din perspectivă prudențială, această schimbare înseamnă acumularea unor riscuri valutare, deoarece microîntreprinderile împrumutate în altă monedă nu au, de regulă, protecție naturală față de riscul de curs de schimb. El avertizează că un avantaj aparent de dobândă poate deveni, într-un scenariu advers, o problemă de solvabilitate.
