Mesajul din piața tehnologiei este că valoarea economică se mută dinspre execuția de cod către înțelegerea profundă a sistemelor bazate pe inteligența artificială. Pentru programatorii formați în logica ultimului deceniu, când 2-3 ani de pregătire puteau aduce un loc de muncă bine plătit, avantajul intrării rapide în profesie se reduce.
Iulian Stanciu, antreprenor și fost CEO e-MAG, spune că schimbarea este una de structură pentru profesie. Dacă până de curând câțiva ani de studiu erau suficienți pentru o poziție de început, noul reper indicat de el ajunge la 9 ani. Comparația făcută de Stanciu este directă cu specializarea în neurochirurgie, ceea ce înseamnă o perioadă de formare de trei-patru ori mai lungă.
În intervenția sa, el a explicat: „IT-ul aşa cum a fost până acuma va fi disruptive, în sensul în care nu mai înveţi doi-3 ani şi pe urmă gata, ţi-ai găsit job uşor. IT-ul va fi ca specializarea la neurochirurgie în medicină în care se studiază 9 ani. Deci va trebui să studiezi mult mai mult pentru a înţelege în profunzime arhitecturi de sisteme şi cum funcţionează, astfel încât să ştii ce să-i ceri agentului ai să facă OK şi să ştii dacă a făcut bine şi n-a făcut bine.”
Companiile tech locale care își construiau costurile pe volume mari de sarcini repetitive și recrutare accelerată pot automatiza acum aceste activități. Rolurile de bază își pierd din valoarea adăugată. Organizațiile caută specialiști care pot defini arhitectura, pot formula precis cerințele pentru sistemele AI și pot verifica acuratețea rezultatelor. Potrivit Financiarul, cererea pentru aceste profiluri complexe va susține veniturile ridicate în tehnologie.
Piața muncii se împarte între execuție automatizată și expertiză greu de înlocuit. Barierele reduse de intrare, care au alimentat oferta de candidați și modelul de afaceri bazat pe outsourcing, nu mai oferă același avantaj. Centrul de profit se mută dintr-o zonă accesibilă într-una restrânsă și mult mai scumpă pentru capitalul uman. Directorii de resurse umane și fondatorii mută bugetele de recrutare și formare dinspre volum spre specializare.
Pentru angajații existenți, reconversia presupune investiții mari de timp și efort în studiul arhitecturilor de sistem, iar un curs scurt nu este suficient. Pentru candidații noi, accesul facil și remunerația rapidă devin excepții. Sistemele AI preiau sarcinile tehnice de bază, iar companiile își schimbă structura organizațională. Scad activitățile de rutină și crește nevoia de validare, guvernanță tehnică și calibrare a rezultatelor.
Stanciu a subliniat și limitele folosirii AI fără control uman: „Deci e foarte important asta, să ştii tu să faci tot ce face el pentru a ştii dacă a făcut bine şi n-a făcut bine şi pentru a-l putea calibra corect. Deci nevoia de arhitecţi şi de oameni în zona asta va fi în continuare mare şi acei oameni sunt cei care vor reuşi să câştige bine şi să aibă succes pe urmă.”
Tranziția este resimțită și pe piața muncii din România. Direcția economică indică faptul că investițiile utile vizează adâncirea expertizei pentru controlul și evaluarea sistemelor automate. Sectoarele din IT cu sarcini standardizate vor fi transferate rapid către AI, în timp ce arhitectura, supravegherea și calibrarea sistemelor rămân dependente de oameni. Companiile vor avea de gestionat o polarizare a costurilor salariale și o competiție dură pentru profilurile rare.
