Economia Statelor Unite a ajuns la cel mai apropiat punct de „miezul nopții” de la lansarea „Ceasului Neplății Datoriilor”, inițiativă pornită în 2019 de șapte experți economici. Indicatorul arată acum că SUA se află la numai două evenimente distanță de un scenariu de neplată a datoriei. Pentru piețe, riscul fiscal american nu mai ține doar de bilanțurile Trezoreriei, ci se transformă direct în risc de dobândă, risc de refinanțare și volatilitate la nivel global.
Presiunea apare deja în datele bugetare ale Trezoreriei SUA pentru 2025. Datoria națională a urcat la 39,1 trilioane de dolari, iar cheltuielile guvernamentale au depășit finanțarea cu 1,8 trilioane de dolari. Deficitul indică ritmul rapid în care cresc obligațiile financiare. O treime din totalul datoriei s-a acumulat în ultimii șase ani, în contextul pandemiei și al episoadelor de inflație.
Ceasul urmărește două praguri clare: momentul în care partea din datoria SUA folosită pentru plata dobânzilor ajunge la 70% și depășirea plafonului de îndatorare. Dacă aceste două evenimente se suprapun, efectul poate trece de la recesiune la depresie și incapacitate de plată. Estimările indică posibilitatea unei crize financiare majore în 2027, potrivit Financiarul. Pentru investitori și companiile cu expunere internațională, acest tablou poate însemna rate mai mari la creditele ipotecare, posibil din două cifre, costuri ridicate la cardurile de credit și șocuri financiare globale.
Baker Spring, președintele Comitetului pentru Neplata Datoriilor și fost consilier al Comitetului pentru Buget din Senatul SUA, a explicat mecanismul prin care datoria devine risc sistemic. „Țara se împrumută din ce în ce mai mult doar pentru a plăti dobânzile la ceea ce datorează deja. Când două treimi din fiecare dolar nou împrumutat dispar în plăți de dobânzi, nu mai finanțezi viitorul, finanțezi trecutul. Acesta este avertismentul pe care îl sună acest Ceas.”
Dincolo de nivelul oficial al datoriei, piețele urmăresc cât din împrumutul nou merge către creștere și cât acoperă costul financiar. Pragul de 70% marchează punctul în care serviciul datoriei absoarbe majoritatea resurselor noi, spațiul fiscal se restrânge, iar investitorii penalizează agresiv riscul suveran. În același timp, structura cheltuielilor limitează ajustarea. Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane consumă 26% din finanțare, iar Administrația Securității Sociale încă 23%, conform bugetului Trezoreriei pentru 2025.
Ryan Nunn, director de cercetare la The Budget Lab din cadrul Yale University, a descris presiunea structurală din spatele acestor cheltuieli. „Schimbările demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației SUA, joacă, de asemenea, un rol important prin exercitarea de presiuni asupra programelor majore de cheltuieli precum Securitatea Socială și Medicare.” În aceste condiții, opțiunile de ajustare rămân puține: taxe mai mari, reduceri de programe sau ambele.
Expunerea externă arată că efectele nu s-ar opri în SUA. Statele Unite datorează peste 20 de trilioane de dolari băncilor, fondurilor mutuale, guvernelor de stat și locale, Rezervei Federale, fondurilor de pensii și altor creditori, conform analizei împrumuturilor pentru 2025 realizate de Peter G. Peterson Foundation. Aproximativ 2 trilioane de dolari sunt datorate Japoniei, Chinei și Regatului Unit, iar peste 6 trilioane de dolari merg către mai mult de 30 de alte țări. Din totalul datoriei naționale, peste 20 de trilioane reprezintă expuneri către instituții financiare, iar cel puțin 8 trilioane aparțin creditorilor externi.
Un episod de neplată ar lovi direct canalele prin care se finanțează state, fonduri și instituții financiare din afara SUA. Companiile românești cu portofolii internaționale sau linii de finanțare dependente de randamentele externe ar urma să se confrunte cu condiții de creditare mai dure și să își reevalueze expunerile pe termen lung. Experții estimează că o criză financiară declanșată de acest mecanism va dura până la un an, urmată de intrarea în incapacitate de plată. Baker Spring avertizează: „Spunem că, dacă lucrurile nu se schimbă, dacă ceva nu se schimbă, se va întâmpla.” Daniel Perrin, co-fondator al Debt Default Clock și șef al HSA Coalition, a punctat: „Nu mai strigăm lupul.”
