Boala cronică de rinichi poate evolua mult timp fără semne clare, iar acest lucru îi expune mai ales pe cei care au diabet, hipertensiune sau antecedente familiale de boală renală. Pacienții pot pierde până la 80% din funcția rinichilor înainte să apară primele simptome, ceea ce înseamnă că starea de bine nu exclude existența problemei.
Peste 800 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu boală cronică de rinichi, conform Organizației Mondiale a Sănătății și Societății Internaționale de Nefrologie. Principalele cauze sunt diabetul și hipertensiunea arterială.
Explicația pentru această evoluție tăcută ține de modul în care rinichii reușesc să compenseze pierderile de funcție o perioadă îndelungată. Dr. Srivatsa A, medic nefrolog și specialist în transplant renal la Apollo Hospitals din Bengaluru, explică mecanismul: „Rinichii au o rezervă funcțională extraordinară. Unitățile de filtrare sănătoase lucrează suplimentar pentru a compensa funcția celor afectate. Din cauza acestui mecanism de compensare, pacienții pot pierde până la 80% din funcția rinichilor înainte să apară primul semn vizibil al bolii.”
Pentru persoanele aflate în categoriile de risc, așteptarea simptomelor nu ajută la depistare. Diagnosticul precoce se face prin două investigații simple: un test de sânge pentru calcularea ratei de filtrare glomerulară estimate, eGFR, și un test de urină care măsoară cantitatea de albumină.
Când apar manifestările vizibile, boala se află deja în stadii avansate. Oboseala persistentă, greața, pierderea poftei de mâncare, mâncărimile intense, umflarea gleznelor, a picioarelor și a mâinilor sau dificultățile de respirație cauzate de anemie indică o afectare importantă a organismului. Dr. Srivatsa A precizează: „Atunci când simptomele apar în stadiile avansate, ele reflectă o afectare importantă a organismului. Pe măsură ce produșii reziduali se acumulează în sânge, pacienții pot prezenta oboseală persistentă, greață, pierderea poftei de mâncare și mâncărimi intense. Umflarea gleznelor, picioarelor și mâinilor apare deoarece rinichii nu mai pot regla eficient echilibrul lichidelor.”
Hipertensiunea afectează direct vasele fine de sânge care hrănesc rinichii. Potrivit Revista Ioana, acestea se îngustează și se îngroașă în timp, iar țesutul sănătos este înlocuit treptat cu țesut cicatricial. Dr. Srivatsa A descrie astfel acest proces: „Hipertensiunea cronică îngustează și îngroașă vasele fine de sânge care alimentează rinichii. Astfel, scade aportul de oxigen și nutrienți, iar țesutul sănătos este înlocuit treptat cu țesut cicatricial.”
Depistarea la timp permite intervenția înainte ca boala să avanseze sever. Tratamentele moderne pot încetini evoluția bolii. Printre ele se află inhibitorii SGLT2, medicamente dezvoltate inițial pentru diabet, care reduc presiunea asupra rinichilor și ajută la păstrarea funcției lor de filtrare.
Lista opțiunilor terapeutice include și alte clase de medicamente pentru pacienții potriviți. Dr. Srivatsa A arată că agoniștii receptorilor GLP-1 și antagoniștii nesteroidieni ai receptorilor mineralocorticoizi reduc inflamația și încetinesc apariția cicatricilor.
Există însă și cazuri în care boala continuă să progreseze. Pentru pacienții care au nevoie de hemodializă, fistula arteriovenoasă este esențială. Dr. Avik Bhattacharyya, medic radiolog intervenționist la CK Birla Hospitals, o numește „o linie de viață”. Un puls slab, umflarea sau durerea în zona fistulei impun consult medical urgent, deoarece un blocaj poate duce la pierderea accesului vascular.
Pentru persoanele cu diabet sau hipertensiune, miza depistării este directă: un test de sânge și unul de urină pot face diferența dintre identificarea timpurie a bolii și evoluția către dializă sau transplant.
