Numărul salariaților din fabricile românești de autovehicule și componente continuă să scadă. La finalul lunii aprilie 2026, sectorul CAEN 29 avea 132.800 de angajați, cel mai redus nivel din 2012. Scăderea este pusă pe seama reculului producției europene și a pierderii de competitivitate.
Între ianuarie 2025 și aprilie 2026, industria auto a pierdut 18.100 de angajați, de la 150.900 la 132.800. Rezultă o scădere medie lunară de 1.200 de salariați, fără nicio lună în care efectivele să fi crescut. La vârful atins în 2018, sectorul înregistra 206.300 de angajați. Față de acel maxim, pierderea cumulată din ultimii opt ani este de aproximativ 73.000 de locuri de muncă, adică peste o treime din forța de muncă de atunci.
Impactul depășește piața muncii. O bază mai mică de salariați înseamnă contribuții sociale și impozite salariale mai reduse la buget. În același timp, presiunea crește în județele în care furnizorii auto sunt angajatori dominanți. La nivel operațional, comenzile mai slabe din Germania și costurile mai mari cu energia și salariile schimbă strategiile grupurilor transfrontaliere, iar competiția se mută tot mai vizibil spre piețe non-UE, precum Maroc și Turcia.
Cel mai sever recul lunar din acest interval a fost în ianuarie 2026, când au dispărut aproximativ 3.100 de locuri de muncă. În aprilie 2026 a urmat un nou minus de 1.300 de persoane. Autorii analizei citate de Financiarul au sintetizat evoluția astfel: „Nu a existat nicio lună de creștere în tot acest interval: fiecare lună a adus un minus, în medie de 1.200 de salariați.”
Reducerea personalului se vede deja în rândul furnizorilor. SE Bordnetze SRL din Caraș-Severin, producător de cablaje, și-a redus efectivele de la aproape 4.000 de angajați la finalul lui 2024 la 1.483 de salariați în 2025. În paralel, pe segmentul de inginerie apare un risc suplimentar. Proprietarul Dacia a anunțat eliminarea a 15%-20% din forța de muncă globală din sectorul de inginerie, restructurare care ar putea afecta și operațiunile din România, în special Centrul Tehnic de la Titu. Numărul exact al posturilor care ar putea fi afectate local nu este confirmat.
Imaginea de ansamblu este rezumată astfel de realizatorii analizei: „Cifrele din aprilie 2026 nu indică o prăbușire, ci ceva poate mai dificil de gestionat: o erodare lentă, constantă și fără un orizont clar de oprire.” Un asemenea proces reduce treptat masa critică industrială. Pe măsură ce efectivele scad, furnizorii locali pierd volum, iar regiunile dependente de producția auto devin mai expuse la dezindustrializare. Repoziționarea acestor angajați nu este automată.
La nivel european, 726.000 de angajați din industria auto vor fi concediați până în 2040, în contextul tranziției la mașini electrice. Pentru România, asta înseamnă că problema nu ține doar de un ciclu slab al comenzilor, ci și de schimbarea lanțurilor de producție și a structurii de cost pe termen lung. Dacă ritmul actual se menține, industria auto românească ar urma să coboare sub pragul de 130.000 de angajați până la sfârșitul anului 2026.
