Proprietarii care au ridicat construcții fără autorizație au la dispoziție o perioadă de maximum un an pentru a intra în legalitate. Noul cadru legislativ impune taxe de până la zece ori mai mari pentru obținerea documentelor necesare, iar timpul devine un factor costisitor pentru cei aflați în această situație.
O consecință imediată a constatării unei ilegalități este majorarea cu 100% a impozitului pe clădire, măsură care se aplică din acel moment și până la regularizarea sau demolarea construcției. Pe lângă acest cost, taxele pentru certificatul de urbanism și autorizația de regularizare pot crește exponențial. Potrivit ministrului dezvoltării, „cotele aferente controlului de stat, precum și taxele pentru certificatul de urbanism și autorizarea construirii pot ajunge la de zece ori nivelul celor care ar fi fost datorate dacă lucrările ar fi fost executate legal de la început.”
Pentru a obține autorizația de regularizare, nu este suficientă doar plata unor taxe mai mari. Construcția trebuie să îndeplinească simultan mai multe condiții stricte, care vizează respectarea reglementărilor urbanistice, a cerințelor de calitate și a normelor de mediu. Acest proces implică verificări amănunțite privind rezistența structurii, securitatea la incendiu, igiena și eficiența energetică, iar în anumite cazuri sunt necesare expertize tehnice specializate.
Fereastra de oportunitate de maximum un an le permite proprietarilor să demareze procedura de regularizare și să evite sancțiuni mult mai dure după expirarea termenului. Conform Revista Ioana, acest interval este gândit pentru a încuraja conformarea voluntară înainte de aplicarea unor măsuri drastice.
După expirarea acestei perioade, posibilitățile de a intra în legalitate se restrâng considerabil. Regularizarea va mai fi posibilă doar pentru anumite categorii de construcții: locuințe unifamiliale de până la 150 mp cu regim de înălțime parter sau parter plus etaj, anexe gospodărești de până la 150 mp și închideri de balcoane. O condiție esențială este ca acestea să nu se afle în zone protejate.
Clădirile care nu se încadrează în aceste excepții și care nu pot fi aduse în legalitate riscă să fie desființate de către autorități. În acest scenariu, costurile operațiunii de demolare vor fi suportate integral de către proprietar.
