Două microproteine au intrat în centrul cercetărilor despre dieta mediteraneeană: humanina și SHMOOSE. Cercetătorii le leagă de protecția împotriva bolilor cardiovasculare și neurodegenerative, inclusiv Alzheimer. Participanții cu aderența cea mai mare la acest tip de alimentație au avut și indicatori mai mici de stres oxidativ.
Asocierile observate au indicat că un consum mai mare de ulei de măsline, pește și leguminoase a fost legat de niveluri crescute de humanină. În același timp, uleiul de măsline, împreună cu un aport mai redus de carbohidrați rafinați, a fost asociat cu niveluri mai mari de SHMOOSE.
Dieta mediteraneeană este studiată de decenii și a fost asociată constant cu riscuri mai mici de diabet de tip 2, declin cognitiv și moarte prematură. Noutatea este mecanismul biologic propus acum: microproteine din mitocondrii, organite cunoscute pentru producerea energiei, dar analizate tot mai atent și pentru semnalele chimice pe care le eliberează. În relatarea Lyla, Roberto Vicinanza, profesor asociat de instruire în gerontologie la USC Leonard Davis School, explică: „Aceste microproteine pot acționa ca mesageri moleculari care traduc ceea ce mâncăm în modul în care celulele noastre funcționează și îmbătrânesc. Este o nouă cale biologică care ajută la explicarea motivului pentru care dieta mediteraneeană este atât de puternică.”
Mai exact, nivelurile mai ridicate de humanină au fost asociate cu o activitate mai redusă a Nox2, o enzimă implicată în producerea excesivă de specii reactive de oxigen nocive. Asta înseamnă că participanții mai apropiați de dieta mediteraneeană au avut semne mai mici de uzură celulară.
SHMOOSE are o relevanță specială pentru creier. Varianta sa normală pare să ajute la protejarea neuronilor de daunele cauzate de amiloid. O variantă genetică a acestei microproteine a fost asociată cu un risc mai mare de boală Alzheimer. Pinchas Cohen, decanul USC Leonard Davis School și profesor distins al USC, a declarat: „Aceste descoperiri sugerează că componente specifice ale dietei mediteraneene ar putea influența direct biologia mitocondrială. Humanina și SHMOOSE ar putea servi ca biomarkeri pentru respectarea dietei mediteraneene și au semnificație clinică.”
Studiul are însă o limită importantă. A fost mic și observațional. A identificat asocieri, dar nu a putut dovedi că dieta a cauzat direct schimbările observate. Activitatea fizică, genetica sau medicamentele ar fi putut influența rezultatele. De asemenea, studiul nu precizează în cât timp apar primele modificări măsurabile, ce cantități zilnice duc la rezultate optime la nivel celular și cum afectează un episod ocazional de zahăr rafinat rezervele de SHMOOSE.
Direcția practică extrasă din rezultate rămâne clară: mai mult ulei de măsline, mai mult pește și mai multe leguminoase, alegeri asociate cu niveluri mai mari de humanină. Un alt pas este reducerea carbohidraților rafinați, pentru a rămâne cât mai aproape de tiparul asociat cu SHMOOSE. Studiul nu oferă cantități și nici termene, dar arată că participanții cu aderență mai puternică la modelul alimentar au avut indicatori mai mici de stres oxidativ decât cei mai puțin apropiați de dietă.
Roberto Vicinanza a mai spus: „Conectăm tradiții dietetice vechi de secole cu biologia moleculară de ultimă oră. Aceasta susține ideea că modelele de alimentație sănătoasă, cu alimente ultra-procesate puține sau deloc, reflectă modul în care oamenii au mâncat pe perioade lungi și pot crea condiții la care mitocondriile, organite celulare antice, sunt probabil adaptate.” Ziua Internațională a Dietei Mediteraneene va fi marcată în fiecare an pe 16 noiembrie.
