Primirea unei decizii de concediere poate fi un moment dificil, însă legislația muncii oferă angajaților o cale de a contesta măsura dacă aceasta este nelegală. Un salariat care consideră că a fost concediat abuziv poate solicita în instanță anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior și plata tuturor drepturilor salariale pierdute. Pentru a avea succes, este esențială respectarea unor termene stricte.
Termenul general pentru a contesta o decizie de concediere este de 45 de zile calendaristice, care se calculează din momentul în care angajatul a primit comunicarea oficială. Acest termen a fost stabilit prin Legea nr. 269/2021, publicată în Monitorul Oficial la 13 noiembrie 2021. Există însă o excepție importantă: în cazul concedierilor disciplinare, termenul este mai scurt, de doar 30 de zile calendaristice, conform articolului 252, alineatul (5) din Codul Muncii. Regulile se bazează pe Legea 53/2003, actualizată, și sunt în vigoare la 21 august 2026.
Când este o concediere considerată nelegală
O concediere este abuzivă sau nelegală atunci când angajatorul nu respectă prevederile Codului Muncii sau ale contractului de muncă, individual sau colectiv. Concret, o decizie poate fi atacată în instanță dacă nu are la bază o cauză reală și serioasă, dacă procedura legală nu a fost urmată întocmai sau dacă a fost dispusă din motive interzise de lege, precum graviditatea, concediul medical sau discriminarea. Orice decizie de concediere trebuie să fie formulată în scris și să conțină motivele de fapt și de drept care au stat la baza ei.
Analiza documentului primit de la angajator este primul pas. Acesta trebuie să specifice durata preavizului, iar în cazul concedierilor colective, să detalieze criteriile de stabilire a ordinii de priorități și lista posturilor disponibile. Lipsa acestor elemente sau a unei motivări clare poate constitui un argument solid în instanță.
Rolul preavizului și procedura în instanță
Cu excepția concedierii disciplinare sau a încetării contractului în perioada de probă, angajatorul este obligat să acorde un preaviz. Durata minimă legală a acestuia este de 20 de zile lucrătoare pentru salariații concediați în temeiul articolelor 61 literele c) și d), 65 și 66 din Codul Muncii. Nerespectarea acestei obligații poate duce la anularea concedierii. Pe durata preavizului, contractul de muncă rămâne activ, iar dacă acesta se suspendă, de exemplu printr-un concediu medical, și termenul de preaviz se suspendă corespunzător. Procedura de contestare în instanță este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar, conform informațiilor publicate de News24.
Contestația se depune la tribunalul de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al salariatului, iar conflictele de muncă se soluționează în regim de celeritate. Un detaliu important în aceste litigii este sarcina probei, care revine angajatorului. Acesta trebuie să demonstreze în fața instanței că măsura concedierii a fost legală și temeinică. Trebuie reținut că discuțiile interne cu departamentul de resurse umane sau sesizările în cadrul companiei nu suspendă și nu întrerup termenele legale de 30 sau 45 de zile pentru depunerea acțiunii în instanță.
Ce poate obține un angajat dacă instanța îi dă dreptate
În cazul în care instanța anulează decizia de concediere, angajatorul poate fi obligat să reintegreze salariatul pe post, dacă acesta a cerut explicit acest lucru. Mai mult, compania va trebui să plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, plus celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data concedierii și reintegrarea efectivă. În anumite cazuri, se pot solicita și despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
