Enterocolita apare frecvent în sezonul cald și, deși în multe cazuri evoluția este ușoară, riscul major rămâne deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu trebuie privită ca un simplu disconfort de vară, în special când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită.
Complicația care trebuie urmărită nu este doar numărul scaunelor, ci mai ales pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Dacă aceste pierderi cresc, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme grave, chiar șocul hipovolemic. Când simptomele nu mai seamănă cu o indispoziție ușoară, ci cu o stare accentuată de slăbiciune, problema nu mai este doar digestivă.
Enterocolita reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii ca Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, apare după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în cadrul unor boli inflamatorii intestinale.
Vara, pericolul crește din cauza alimentelor păstrate la temperaturi nepotrivite, care favorizează multiplicarea bacteriilor. Printre produsele sensibile se numără carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Potrivit Lyla, cele mai frecvente cauze sunt infecțioase, ceea ce înseamnă că episoadele digestive nu ar trebui ignorate atunci când apar într-un grup, cum se poate întâmpla în creșe și grădinițe. Igiena personală și alimentară rămân primele măsuri de protecție, mai ales în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar se pot agrava până la febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Dacă apar vărsături repetate, febră mare sau scaune cu sânge, situația nu mai poate fi tratată ca o indigestie banală. Același semnal de alarmă există și atunci când starea generală se deteriorează vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. Pentru copiii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar toleranța organismului este mai mică.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Acest lucru este important pentru că tratamentul diferă în funcție de cauză. Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele administrate fără recomandarea medicului pot prelungi problema în loc să o rezolve. Tratamentul are ca bază hidratarea și, în funcție de situație, poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului.
În faza acută, alimentația contează și ea. Nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude, poate prelungi boala. De la primele simptome, prioritatea este hidratarea. Dacă apar oboseală accentuată, amețeli, crampe musculare sau scăderea tensiunii, este nevoie de atenție suplimentară. Prevenția înseamnă păstrarea corectă a alimentelor sensibile și evitarea produselor care au stat la cald. Când apar febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
