O analiză realizată în 29 de țări, pe aproape 545.000 de cupluri, arată că relațiile în care femeia are venituri mai mari se destramă mai des. Diferența devine mult mai mare după apariția copiilor. În familiile cu copii în care femeia câștigă mai mult decât partenerul, probabilitatea de separare este cu 49% mai mare față de familiile în care bărbatul este principalul susținător financiar. În cuplurile fără copii, diferența există, dar este mai redusă, la 23%.
Datele indică faptul că independența financiară a femeii nu este cauza care „strică” relația. Salariul mai mare scoate la vedere un dezechilibru deja prezent în cuplu. Mai ales în familiile cu copii, tensiunile majore sunt legate de munca invizibilă, de efortul domestic și de încărcătura mentală, care rămân predominant în sarcina femeii. Explicațiile bazate pe orgoliul masculin sau pe valorile tradiționale au fost infirmate.
Rezultate similare au fost observate în toate cele 29 de țări analizate, indiferent de nivelul de acceptare a egalității de gen, potrivit Lyla. Concluzia este că tensiunile apar atunci când responsabilitatea profesională și cea domestică se suprapun.
Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, a explicat de ce efectul apare mai ales după venirea copiilor. „Nu mă surprinde faptul că efectul apare mai ales în cuplurile care au copii. Copiii schimbă complet ecuația unei relații. Nu aduc doar mai multă iubire și bucurie. Aduc și mai multă muncă, responsabilitate, oboseală și stres. Iar această muncă este, de multe ori, invizibilă.” Ea a detaliat că această povară nu înseamnă doar activități concrete, ci și tot ceea ce ține de organizare și anticipare în viața de familie. „Vorbim despre cine observă că trebuie cumpărate haine noi, cine ține minte programarea la medic, cine organizează aniversarea, cine completează formularele pentru școală, cine își ia liber când copilul este bolnav și cine anticipează permanent nevoile familiei. Această încărcătură mentală consumă enorm de multă energie”.
Psihoterapeuta arată că aici apare uzura în multe relații. Diferența de salariu nu este, în sine, punctul critic, ci faptul că una dintre persoane rămâne și cu jobul, și cu agenda casei, și cu partea de anticipare permanentă care nu se vede, dar consumă. Gabriela Răileanu spune că această dublă povară produce resentimente adânci: „Tocmai de aceea, unul dintre cei mai puternici predictori ai resentimentelor într-un cuplu este sentimentul că efortul tău nu este văzut și apreciat. Dacă femeia are și o carieră solicitantă, iar în același timp rămâne principalul manager al vieții de familie, apare ceea ce numim adesea «dubla povară»: responsabilitatea profesională și responsabilitatea domestică se suprapun. Nu salariul mai mare erodează relația. De foarte multe ori, salariul mai mare doar face vizibil un dezechilibru care exista deja. Problema nu este diferența de venit, ci dezechilibrul dintre ceea ce oferă fiecare și ceea ce simte că primește înapoi”.
Acest mecanism confirmă „sindromul soției care pleacă”, adică despărțiri inițiate de femei după perioade lungi de epuizare emoțională, resentimente adunate și senzația că un efort esențial rămâne nevăzut. În România, spune Gabriela Răileanu, multe cupluri trăiesc între două modele de familie: unul egalitar, dorit la nivel conștient, și unul vechi, care reapare în perioadele de stres, oboseală sau după apariția copiilor. De aici apar și conflictele despre ce înseamnă „un partener bun”.
„Mi-aș dori să nu alimentăm ideea că succesul profesional al femeii este un risc pentru relație. Din contră. Cred că este mai util să ne uităm la modul în care definim parteneriatul. O relație sănătoasă nu înseamnă că ambii parteneri câștigă la fel. Înseamnă că ambii simt că sunt în aceeași echipă. În psihoterapie spunem adesea că relațiile nu se destramă pentru că oamenii sunt diferiți, ci pentru că diferențele nu mai sunt negociate. Același lucru este valabil și în cazul banilor. Diferențele de venit nu sunt, în sine, periculoase. Periculos este momentul în care unul dintre parteneri simte că duce, prea mult timp, singur responsabilitatea financiară, emoțională sau domestică și că acest efort rămâne nevăzut. Acesta este terenul pe care apar resentimentele, iar resentimentele sunt printre cei mai puternici factori care erodează relațiile în timp”, a explicat psihoterapeuta.
Punctul sensibil într-un astfel de cuplu nu este cine aduce mai mulți bani în casă, ci cine ține în spate viața de zi cu zi. Discuția utilă pornește de la împărțirea concretă a responsabilităților: cine observă lucrurile înainte să devină urgente, cine ține minte programările, cine își ia liber când copilul se îmbolnăvește, cine organizează logistica familiei și cine rămâne principalul manager al casei. O discuție onestă despre cine preia programarea la medicul pediatru sau cine face lista de cumpărături pentru weekend poate fi primul pas. Când diferența de risc de separare crește de la 23% în cuplurile fără copii la 49% în familiile cu copii, soluția nu stă în ajustarea salariilor, ci în gesturi mici, zilnice, care împart povara și arată că ambii parteneri construiesc în aceeași echipă.
