Economia României a intrat deja într-o recesiune ușoară, potrivit evaluării făcute de Adrian Codîrlașu, președinte CFA România. În analiza sa, această etapă este legată de slăbiciunea persistentă indicată de Indicatorul Încredere Macroeconomică și de reducerea accentuată a consumului. Pentru companii, semnalul nu are doar valoare statistică, ci se traduce direct în presiuni asupra veniturilor, planurilor de investiții și marjelor, în condițiile în care principalul motor al creșterii economice încetinește.
Tabloul descris este unul de stagnare prelungită, nu de cădere bruscă. În 2024 și 2025, economia a crescut cu sub 1% pe an, un ritm mult sub nivelul unei expansiuni solide. În aceiași ani au existat și perioade de recesiune tehnică, iar indicatorul de încredere a rămas la niveluri reduse, în concordanță cu evoluția economiei. Pentru firme, primele efecte sunt vizibile mai ales în sectoarele dependente direct de cererea internă. Când consumul scade atât la bunuri, cât și mai ales la servicii, companiile care se bazează pe cheltuielile gospodăriilor se confruntă cu volume mai mici, vizibilitate redusă asupra încasărilor și un risc mai mare ca investițiile să fie amânate.
În același timp, investitorii sunt împinși să se uite mai puțin la perspectivele de creștere și mai mult la reziliența fluxurilor de numerar. În această ecuație intră și piața muncii. O economie care avansează cu sub 1% pe an în 2024 și 2025 oferă un spațiu mai restrâns pentru extinderea afacerilor, iar efectul se poate traduce într-un ritm mai lent al angajărilor și presiune asupra puterii de cumpărare. Potrivit Financiarul, semnalul transmis de reculul serviciilor este chiar mai sever decât simpla încetinire a vânzărilor de bunuri.
Adrian Codîrlașu explică direct această evaluare: „În economie, în opinia mea, suntem deja într-o recesiune, e adevărat o recesiune ușoară, dar o recesiune, iar indicatorul CFA arată lucrul acesta. Dacă ne uităm și ce s-a întâmplat în 2024 și 2025, la fel, indicatorul a fost la niveluri reduse, la fel, lucrul acesta a fost consistent cu ceea ce s-a întâmplat în economie. Economia a crescut cu sub 1% pe an și, de asemenea, au fost în acești ani perioade de recesiune tehnică. Deci, cumva, stagnarea economică a fost prinsă de acest indicator în ultimii 2 ani.”
El a subliniat și rolul central al consumului în această evoluție: „Dacă ne uităm la consum, consumul scade chiar foarte puternic pe bunuri și mai ales pe servicii. Acest lucru nu are cum să nu se reflecte în evoluția economiei per ansamblu, pentru că acest consum este principalul factor care duce la creștere economică.”
Contextul din 2026 rămâne mixt. Pe de o parte, există semnale de slăbiciune economică, cu șomaj în creștere și o prognoză de contracție. Pe de altă parte, indicele BET a urcat la un maxim istoric. Această divergență arată că piața de capital poate anticipa mai bine rezistența unor companii și sectoare sau efectele unor fluxuri de capital, chiar dacă economia internă încetinește. Totuși, maximele bursiere nu elimină constrângerile macroeconomice.
Un risc important rămâne deficitul extern ridicat, considerat o vulnerabilitate pe termen mediu. În aceste condiții, companiile dependente de cererea locală și investitorii expuși aproape exclusiv pe consumul intern sunt cei mai sensibili la această fază de recesiune ușoară. Datele prezentate de Codîrlașu indică limpede unde se vede deja slăbiciunea: la bunuri și, mai pronunțat, la servicii. Pentru mediul de afaceri, concluzia este una de prudență, cu bugete construite pe o cerere modestă, investiții selectate mai strict și o atenție specială la expunerea pe segmentul serviciilor.
